Deutsch | Romanes | Englisch

Seria „Romani Voices“ dă posibilitate persoanelor din comunitatea romă să își publice părerea. Textul următor aparține Laurei Moldovan. Următorul text nu este o critică de film, iar abilitățile de regizor ale lui Emir Kusturica nu sunt puse sub semnul întrebării. Acest text descrie percepția Laurei Moldovan. Este analiza „Țiganilor“ prezentați de către Kusturica în filmele sale şi o analiză asupra felului în care acești „Țigani construiți’’ și lumea lor caricaturală influențează percepția celor care privesc aceste foarte cunoscute și premiate filme.

Textul are 4 părți: un Intro si 3 texte despre diferite filme.

Sunteți aici: Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

Informatii si Biografia lui Emir Kusturica aici!

Partea 1 | INTRO

Emir Kusturica și „Țiganii“ lui

De Laura Moldovan

El este cel mai faimos regizor din lumea romilor, un Gadjo, al cărui nume este atât de legat de filmografia romilor, ca nimeni altul. Admiratorii operelor sale sunt convinși că ar cunoaște exact realitatea romilor din filmele lui, ca şi când și-ar fi petrecut copilăria împreună cu personajele principale din „Pisica albă, pisica neagră“. Chiar și romii par să se regăsească în filmele sale. Însă, la o privire mai atentă, ,,sare mâța din sac’’ : lucrările lui Emir Kusturica sunt o  reprezentare pur stereotipică a ceea ce populația majoritară cunoaște sub denumirea de „țigan“. Și anti-țiganismul sparge  Box-office-ul.

Binevoitor negru, mincinos alb

Kusturica este un om foarte inteligent, răsucind în mod conștient faptele – după cum îi convine lui:

„Țiganii din filmul meu supraviețuiesc ca şi insectele, în conformitate cu principiul selecției naturale, în funcție de frumusețea culorilor și forma aripilor“,

spune într-un interviu, în revista germană Novo, in 1999. Ne numește “insecte”, folosindu-se astfel de retorica național-socialistă, dar estetizeaza imediat fraza prin cuvinte frumoase. Deci: „Țiganii“ sunt insecte, paraziți. Dar există și insecte frumoase, nu? În 2002, Emir Kusturica a fost numit Ambasador al Bunăvoinței, de către UNICEF. “Am vrut să ajut copiii cât mai mult posibil“, spune el Interviu pe www.zmag.org. Faptul că, în realitate, el pune în joc viitorul tinerei generații a romilor prin reprezentarea lor subumană, evident nu joaca niciun rol.

“Am crescut într-o familie de clasă mijlocie, lângă locul unde trăiau țiganii. Întotdeauna m-a fascinat libertatea lor, modul în care acceptă viața, legătura directă cu bucuria, cu puterea și optimismul lor. Țiganii au o poziție foarte proastă în societate, pentru că orice Motherfucker de clasă mijlocie vrea să aibă pe cineva sub el. Dacă te duci în districtul Skopje din Macedonia, unde locuiesc țiganii, vei găsi mulți oameni care îi urăsc și nu doresc nimic mai mult decât să fie cu un pas înaintea lor„ ,

spune Kusturica într-un interviu cu Graham Fuller (1999).

Timpul stereotipurilor

Așa numita „Libertate“ a romilor este cerută cu vehemență în „Vremea Țiganilor“(1989) de către un protagonist nebun. Sentimentul care reiese este că romii, pur și simplu, nu ar fi normali și supuși și nu ar vrea să se integreze în societate.
„Legătura directă cu bucuria“ a romilor este arătată și în „Blue Gipsy“ (2005) ca și artă a manipulării, deoarece “bucuria de a trăi” este folosita pentru a jefui lumea. Priviți clipul de pe Youtube:

Aici se creează impresia că nu ar trebui să te lași păcălit de romii binedispuși. Chiar și muzica, dansurile și vitalitatea – singurele caracteristici pozitive asociate cu romii – sunt arătate prin context ca și aspecte negative de către Kusturica.

În „Pisica albă, pisica neagră“(1998) se vede în mod clar că, pentru Kusturica, această „libertate“ și „vitalitate“ înseamnă de fapt obrăznicie și o viziune primitivă asupra vieții. Ca și în scena în care un băiat își scoate bunicul din spital, însoțit fiind de o trupa de lăutari.

https://www.youtube.com/embed/S5PD8CFRNvY
Un motiv popular în lucrările sale sunt romii, care supraviețuiesc ca și insectele. În ciuda acestei imagini recurente, filmele lui Kusturica nu conțin nicio urmă a genocidului împotriva romilor. Simboluri ale acestui motiv, recunoaștem în scene precum cea din „Vremea țiganilor“ în care apare o casă  agățată.

Cei doi bătrâni, care învie la sfarșitul filmului „Pisica albă, Pisica neagră“ , fac parte din acest simbolism. Prin motivul supraviețuirii, spectatorului i se sugerază întrebarea: „De ce nu mor odată?“. Și, la sfârșitul acestei întrebări, sta în locul semnului de întrebare, dorința de nimicire a romilor.

Satira, ca acoperire pentru rasism

Kusturica se folosește de arta filmului, pentru a-și pune în practică fără rețineri propriile idei rasistice, protejat fiind de formatul satirei. Fiecare detaliu are un anumit înțeles și, în spatele fiecărei poante, se ascunde un simbol.

Deoarece noi nu avem o țară proprie, o reprezentare politică și aproape nici o instanță care să se angajeze pentru protecția drepturilor romilor, Kusturica își permite să ne defăimeze și să ne înjosească prin filmele sale.

În spatele simbolismului și retoricii sale, se manifestă o ură ascunsă împotriva romilor, anti-țiganism în toată regula.

Operele lui Kusturica generalizează. Caracteristici și evenimente negative – cum ar fi traficul de copii, căsătorii aranjate, căsătorii forțate, cerșetorie, droguri, violență, furt, contrabandă, corupție și jocuri de noroc – sunt atribuite romilor ca fiind tipice și originare. Pe de altă parte, tradițiile și obiceiurile romilor sunt ridiculizate și exagerate. Actorii nu sunt niciodată foarte atrăgători: adesea vedem personaje cu dinți de aur, pălării și mustăți. Îmbrăcămintea lor este kitsch și lipsită de gust, denumirile lor sunt străine și ciudate.

Personajele sale principale sunt adesea antagoniști cu trăsături umane. Chiar dacă inițial câștigă inimile spectatorilor cu „non-țigănismul“ și cu ochii lor albaștri, ele demonstrează întotdeauna spre sfârșit că sunt doar ,,excepția care confirmă regula’’.

De remarcat este faptul că „țiganii“ din filmele lui Kusturica, trăiesc întotdeauna izolat, în felul lor propriu, detașat de societate, contactul cu „non-romii“ fiind rar. Dacă totuși se întâlnesc cu „non-romii“, aceștia sunt persoane care practică profesii interzise romilor în această lume inventată: preoți, primari, medici, asistenți medicali.

Imaginea unui rom integrat în societate cu o astfel de profesie nu s-ar fi putut asocia cinematografic cu imaginea poporului criminal, leneș și primitiv care este descris aici.

De la Idol, la idiot

     
               Intilnirea dintre Kusturica si Coppola | Source: kustu.com

Emir Kusturica a fost un mare admirator al lui Francis Ford Coppola, un fapt des evidențiat in operele sale. La o întâlnire față în față cu regizorul, la festivalul de film de la Cannes, pe 11 mai 1997, Kusturica i s-a prezentat lui Coppola. Abia acum a realizat că de fapt Coppola nu auzise nimic despre el sau despre filmele sale. Acest lucru l-a rănit vizibil adânc, așa cum se vede în următorul citat:

„Fac totul pentru a nu deveni Coppola“,

explică într-un interviu în ziarul francez „L’Evénement du Jeudi“ (2000). Această afirmație spune multe despre Kusturica. Își supraestimează celebritatea. „Nu spun că sunt un geniu, dar…“. Când se confruntă cu adevărul, Kusturica se simte jignit și rușinat.

“Nu a vrut să mă recunoască, cred. Am fost uimit că nu a auzit niciodată despre niciunul dintre filmele mele “,

spune el. Chiar și idolul său cel mai mare devine dușmanul său, de îndată ce nu primește din partea lui recunoașterea și gloria pe care el și le atribuie.

„Înainte îmi plăcea Coppola. Astăzi, Coppola face afaceri. Nu mai are timp să fie regizor. Trebuie să fie foarte nefericit. Eu sunt recunoscut, ceea ce reprezintă un avantaj atunci când trebuie să găsesc finanțare pentru un film nou. Mă afișez în fiecare minut din viața mea. Sunt actor. Fac muzica. Pentru că nu vreau să fiu Coppola! Cu burta lui aia mare, nu ar putea niciodată să cânte Rock.“

Interviu în ziarul francez „L’Evénement du Jeudi“ (2000)

Tămăduitorul „țiganilor”

Munca lui Kusturica depre romi a fost de mai multe ori premiată. Munca unui Gadjo, care și-a câștigat banii pe spatele poporului meu și care i-a abuzat pe romi pentru a-și câștiga apreciere și prestigiu. Indiferent de bogăția dobândită, este dureros și grav cum a defăimat romii de-a lungul timpului, pentru a-și construi o carieră de succes.

Fiind cel mai popular regizor internațional de filme despre romi, el a pus temelia multor prejudecăți din ziua de astăzi. Sunt convinsă că filmele lui Kusturica au contribuit în mod semnificativ la solidificarea imaginii noastre negative în ochii telespectatorilor săi , xenofobia și anti-ţiganismul dezvoltându-se puternic. Kusturica este un hoinar, la fel ca și fictivii „țigani” de poveste din filmele sale.

“Sunt un om fără pământ, care călătorește între Paris și New York, Belgrad și Muntenegru. Rădăcinile mele sunt în Herțegovina, dar nu-mi pasă de naționalitate“,

spune într-un Interviu cu Graham Fuller. Conform acestei logici, ar trebui să empatizeze cu „țiganii” lui, nu?

Atunci, de ce îi urăște Emir Kusturica atât de mult pe romi? Poate, el însuși a răspuns deja la această întrebare:

 „Pentru că orice Motherfucker de clasă mijlocie vrea să aibă pe cineva sub el.“

Sunteți aici: Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

The post Perspectivă | Romani Voices | Partea 1: “Emir Kusturica și Țiganii lui” de Laura Moldovan appeared first on GipsyTv & GipsyRadio.

Deutsch | Romanes | Englisch

Seria “Romani Voices” dă posibilitate persoanelor din comunitatea romă să își publice părerea. Textul următor aparține Laurei Moldovan. Următorul text nu este o critică de film, iar abilitățile de regizor ale lui Emir Kusturica nu sunt puse sub semnul întrebării. Acest text descrie percepția Laurei Moldovan. Este analiza „Țiganilor“ prezentați de către Kusturica în filmele sale şi o analiză asupra felului în care acești „Țigani construiți’’ și lumea lor caricaturală influențează percepția celor care privesc aceste foarte cunoscute și premiate filme.

Textul are 4 părți: un Intro si 3 texte despre diferite filme.

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Sunteți aici: Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului “Time of the Gipsys” (1989)

de către Laura Moldovan

De-a lungul generațiilor, activiștii romi și romii angajati politic au vorbit despre faptul că a venit timpul să ne luăm drepturile și să ne opunem nedreptății. Pentru cineva care nu a vizionat lucrarea lui Emir Kusturica (biografie) “Time of the Gipsys”, titlul ar putea trata bine această emancipare a romilor. Dar, ca spectator, trebuie admis faptul că “Time of the Gipsys”, ar fi trebuit să fie numit mai degrabă “Time of the anti-tziganists”.

Despre “Time of the Gipsys”, Emir Kusturica a spus- în 1989:

“De ce țiganii? Singurul motiv  este că am fost șocat, că s-ar putea vinde copii“.

Cu toate că traficul de ființe umane este o problemă de politică socială, care nu se referă numai la romi, ci la multe alte grupuri de oameni din întreaga lume, Kusturica reduce romii pe acest subiect.

După ce a făcut cercetările de rigoare, Kusturica decide să caracterizeze romii în film ca şi mafie. În același timp, el vinde această decizie ca o alegere cosmopolită, care îi permite să cunoască și să reprezinte pentru prima dată o cultură straină:

„Time of the Gipsys a fost primul meu pas din grădina mea – către o altă cultură. Am început să învăț cum să privesc o societate diferită”, 

explică el într-un interviu în ziarul francez „Le Monde“- 23 Ianuarie 1993. Kusturica evită faptul că, de-a lungul secolelor, romii au contribuit în mod activ la dezvoltarea culturii Balcanilor. În opinia sa, această minoritate din Europa este străină și exotică

După apariția filmului „Guardian Angel“ (1987) al lui Goran Paskaljevic, Kusturica a găsit un articol de ziar, despre un caz de trafic de copii, în care se zvonea că autorii au fost membrii ai unui grup etnic de romi. Ca parte a cercetării sale, Kusturica a vorbit cu autorii articolului, cu ziariști și a petrecut mult timp într-o comunitate de romi din Macedonia.

Faptul că romii sunt numiți mereu „țigani“ în lucrările sale, este un semn care demonstrează că el a facut cercetari doar superficiale asupra istoriei poporului nostru.

Încă de la început s-a concentrat exclusiv pe reprezentarea aspectelor negative ale realității noastre, pe care a fost pregătit să le înflorească și să le umfle.

Magic, mafiot, fără Dumnezeu și fără adăpost

Uneori, filmul „Time of the Gipsys“ pare chiar un remake al filmului Nașul I & II. Kusturica a copiat în mod evident câte ceva de la Francis Ford Coppola. În afară de similitudinea fizică dintre protagoniștii Perhan și Michael Corleone, Ahmed și Vito Corleone, se tratează aceleași subiecte, ca și în epopeea mafiotă a lui Coppola: problema succesorului rău al nașului și, desigur, urcarea și căderea unei familii, a unui clan mafiot.

Pentru “Time of the Gipsys”, se pare că Emir Kusturica s-a inspirat și din filmul “Amarcord” al lui Federico Fellini. Subiecte cum ar fi nunți și banchete în natură, un narator nebun la începutul filmului, acordeonul și chiar și o scenă cu hipnoză a unui curcan, amintesc de lumea circului a lui Fellini.

Filmul se bazează pe o viziune extrem de rasistă, care este reprezentată prin diferite motive: Titlul original al filmului ( „Dom za vešanje“) se traduce prin „Casă de spânzurat“. O scenă din film este deosebit de pertinentă pentru titlu, sugerând că romii nu au o casă adevarată, un loc de baștină sau un loc pe care să îl numească „acasă“. De asemenea,  această scenă reprezintă continua „supraviețuire“ a romilor, care sunt încă acolo chiar și atunci când alții le distrug casele sau le aruncă în aer. Pentru distribuirea filmului în străinătate, titlul a fost schimbat din motive de marketing în “Time of the Gipsys”(Vremea țiganilor).

Nunțile sunt un motiv recurent în toate filmele lui Kusturica, inclusiv în acest film. Chiar în scena de deschidere a filmului, o femeie romă în rochie de mireasa își insultă soțul beat criță și îl acuză că i-ar fi distrus viața. Această scenă este repetată la final într-o altă constelație. Kusturica insinuează că romii ar fi soți nenorociți și mizerabili și că aceștia și-ar distruge nu numai propriile vieți, ci și pe cele ale soțiilor lor.

Motivul de bază în comportamentul tuturor personajelor este explicat la începutul filmului de un protagonist evident nebun: el se plânge că i s-a luat libertatea și că i s-au tăiat aripile și sufletul. Acest lucru atribuie din nou romilor neastâmpăr și lipsa unui loc al lor. În opinia mea, Kusturica încearcă să spună că romii nu doresc să se integreze, ci insistă cu încăpățânare asupra libertății lor de a-și menține “felul propriu de a trăi”, deși acest lucru este deranjant și inconfortabil pentru ceilalți.

Un alt motiv care marchează filmul este religia combinată cu misticismul și magia. Tot la începutul filmului este introdusă în poveste o legendă despre Dumnezeu și romi. Legenda spune că Dumnezeu a venit pe pământ și apoi a plecat, pentru că nu putea suporta romii. Astfel, romii înșiși ar fi în cele din urmă vinovați pentru situația precară a vieții lor, deoarece l-ar fi alungat chiar și pe Dumnezeu. Această legendă nu există în comunitatea romă, ci este o invenție de-a lui Kusturica. Motivația psihologică din spatele ei este discutabilă. Poate suferă și el, ca mulți alți regizori, de complexul lui Dumnezeu? Poate că a vrut să dea filmului și mai multă magie și misticism, pentru a întări stereotipurile?

Kusturica însuși a declarat într-un interviu din revista franceză L’Express (1989) că magia aparține vieții romilor.Poate deaceea i-a dat abilități telekinetice personajului Perhan și puteri de vindecare bunicii sale în film. Motivele Dumnezeului alungat și al nunților revin și în final, construind cadrul întregii acțiuni: în ultima scenă a filmului, un rom se roagă la un crucifix căzut, pe care el îl agață înapoi pe perete. Încercând să negocieze cu Dumnezeu, crucea se prăbușește din nou.

Timpul gâștelor

Kusturica a explicat într-un interviu referirea sa la gâște în filmele sale. El ar fi auzit o legendă, care l-a fascinat foarte mult, conform căreia gâștele ar fi adus “țiganii” din India în Europa, acum două mii de ani. În recunoștință, romii au tăiat aripile gâștelor. Simbolismul aripilor tăiate apare des în lucrările lui Kusturica  și reprezintă pierderea libertății. Romii au părăsit într-adevăr subcontinentul indian acum vreo mie de ani – cel mai probabil, fără ajutorul gâștelor.

Pentru Kusturica, legendele sună mai bine decât realitatea. Prin intermediul lor, el își poate exercita gândirea rasistă si poate întări antițiganismul in societate printr-un mod artistic.

Dacă am da crezare filmelor lui Kusturica, romii își distrug propriile vieți. Ei nu sunt un popor european, ci un popor mereu străin, care trebuie suportat de către europenii nativi. După blockbuster-ul lui „Time of the Gipsys“, în  2007, Kusturica aduce “ Time of the Gipsys“ pe scena de la Paris ca punk-opera, însoțit de trupa sa “No Smoking Orchestra“.

Țiganii lui Emir Kusturica și-au pierdut penele de mult timp. Dacă Emir Kusturica ar trebui să renunțe la ,,smulsul penelor’’, rămâne o întrebare deschisă.

Alte articole despre Emir Kusturica:

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Sunteți aici: Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

The post Perspectivă | Romani Voices | Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului “Time of the Gipsys” (1989) de Laura Moldovan appeared first on GipsyTv & GipsyRadio.

Romanes | Englisch | Deutsch

Seria “Romani Voices” dă posibilitate persoanelor din comunitatea romă să își publice părerea. Textul următor aparține Laurei Moldovan. Următorul text nu este o critică de film, iar abilitățile de regizor ale lui Emir Kusturica nu sunt puse sub semnul întrebării. Acest text descrie percepția Laurei Moldovan. Este analiza „Țiganilor“ prezentați de către Kusturica în filmele sale şi o analiză asupra felului în care acești „Țigani construiți’’ și lumea lor caricaturală influențează percepția celor care privesc aceste foarte cunoscute și premiate filme.

Textul are 4 părți: un Intro si 3 texte despre diferite filme.

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Sunteți aici: Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului “Black Cat, White Cat” (1998)

de Laura Moldovan

După ce a câștigat premiul Cannes- de cel mai bun regizor pentru filmul „Time of the Gypsys”, Emir Kusturica începe să filmeze ,, Arizona Dream’’, în New York. Pentru aceasta producţie, câștigă actori cunoscuți cum ar fi Johnny Depp și Jerry Lewis. Aici începe o perioadă dificilă în biografia lui Kusturica.

Lucrările la ,,Arizona Dream’’ îi sunt îngreunate – tatăl său moare și patria sa, Iugoslavia, se destramă în război. După moartea tatălui său, Kusturica revine în fosta Iugoslavie și face cel mai curajos film al său, „Underground“, în care reflectă în mod critic istoria ultimilor 50 de ani ai patriei sale. “Nu încerc să spun că sunt un geniu, dar „Underground“ a fost cel mai puternic atac asupra lui Milosevic“, a spus Kusturica într-un interviu acordat la The Guardian, în 1999.

În acest moment al carierei sale, Kusturica a vrut de fapt să înceteze să mai facă filme. El a simțit că și-a îndeplinit “datoria”, dar a simțit și o puternică presiune politică. “Mi-am dat seama că ar fi sinucidere, să nu mai fac filme“, a explicat el la conferinta de presa de la Montreal, in anul 2000. Astfel, au început lucrările pentru filmul “Black Cat, White Cat”. Emir Kusturica regândește tematica și stilul și decide să schimbe tonul pentru a trata subiecte mai ușoare și sa-și incheie filmele cu „Happy End“.

Titlul original al filmului “Black Cat, White Cat” a fost “Acrobatic Music”. O scenă care clarifică repede cum s-a ajuns la acest titlu este şi-o scenă cheie a filmului: un grup de muzicanți cântând, agățați fiind de un copac, ca și cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Acest lucru implică faptul că pentru romi, cele mai nebunești lucruri și situații înseamnă normalitate. Kusturica își permite să dea frâu liber imaginației și să stabilească cele mai ciudate si ridicole ipoteze despre romi și despre cultura lor.

Tema centrală a filmului se constituie din nunțile care se țin în pofida deceselor din familie. „Happy end“-ul vine cu învierea bătrânilor – simbolizând „supraviețuirea romilor“ – și cu victoria iubirii. Personajele principale, Zare și Ida, singurii oameni „normali“ din film, își iau rămas bun fericiți de la rudele lor și pleacă pe un vas de croazieră, pentru a confirma ideea că doar în afara comunității rome se poate duce o viață normală. „Happy End“   | Priviti clipul YouTube de la Min 03:30

Ciudat, obscur, animalic și primitiv

În filmul lui Kusturica, apar numeroase personaje bizare: o femeie cu barbă, o sirenă obeză, un bodyguard cu păr verde, Obeliscul Negru – o divă supraponderală, care scoate cuie din lemn cu fundul, etc. Nici magia nu trebuie să lipsească din film. Ea este prezentă prin incantația bătrânului Zarije care, pentru a opri nunta nepotului său, îşi provoacă moartea temporară. Chiar și nepotul Zare cunoaște câteva trucuri magice.

Faptul că Emir Kusturica este un admirator al lui Federico Fellini se vede și în  acest film: el leagă traiul cotidian al romilor cu circul și îşi dezvoltă astfel porecla „Fellini dinBalcani“. “Sunt mândru că am descoperit cum își face filmele acest tip și că pot să le fac și eu pe ale mele în aceelași mod. Folosesc aceste mici trucuri ca şi-un magician, care vede un circ și merge să lucreze în altul“ (septembrie 1999).

Din haosul total al filmului – un circ în care romii coexistă cu animalele – trag concluzia că Emir Kusturica a vrut să insinueze similitudinea romilor cu animalele și identificarea lor cu aceștea. În aproape toate scenele din film, apar animale: câini, capre, un păun ca animal de companie, pisici ca martori de cununie, un porc care mănâncă un Trabant. Ca și motiv recurent, nici gâștele nu pot lipsi din operele lui Kusturica. Ele sunt peste tot – în curte, pe stradă, în restaurant și chiar şi-n casă. La sfârșitul filmului, acestea sunt chiar folosite pe post de prosoape. Astfel, amintește Kusturica de legenda sa favorită despre romi și gâște.

Kusturica vrea să arate primitivitatea romilor.

„Ei sunt medievali, dar au telefoane mobile“,

spune el într-un interviu în ziarul britanic „The Guardian“, în 1999.

Dacă ar fi după Emir Kusturica, le-ar trebui romilor, probabil, încă o sută de ani să trăiască stârpiți de orice tehnologie, într-o cușcă de aur. Ca și în grădina zoologică, publicul său ar putea să se distreze pe seama suferinței și vieților noastre, la fel ca şi la circ. Un film anti-țiganist clasic, care sugerează publicului să pună romii într-un sertar pentru a-i scoate ori de câte ori au nevoie.

Alte articole despre Emir Kusturicas :

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Sunteți aici: Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

The post Perspectivă | Romani Voices | Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului “Black Cat, White Cat” (1998) de Laura Moldovan appeared first on GipsyTv & GipsyRadio.

Romanes | Englisch | Deutsch

Seria “Romani Voices” dă posibilitate persoanelor din comunitatea romă să își publice părerea. Textul următor aparține Laurei Moldovan. Următorul text nu este o critică de film, iar abilitățile de regizor ale lui Emir Kusturica nu sunt puse sub semnul întrebării. Acest text descrie percepția Laurei Moldovan. Este analiza „Țiganilor“ prezentați de către Kusturica în filmele sale şi o analiză asupra felului în care acești „Țigani construiți’’ și lumea lor caricaturală influențează percepția celor care privesc aceste foarte cunoscute și premiate filme.

Textul are 4 părți: un Intro si 3 texte despre diferite filme.

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Sunteți aici: Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

  Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului “Blue Gipsy – All the invisible children” (2005)

de Laura Moldovan

Filmul “All the invisible children” a fost produs în cadrul unui proiect UNICEF și cuprinde în total 7 filme de scurt metraj realizate de către 8 regizori. Filmul a fost lansat în 2006, Kusturica contribuind la acest proiect ca şi unul dintre cei 8 regizori- cu filmul său “Blue Gipsy”.

Referitor la acest film, regizorul Kusturica spune:

“Mi-am exprimat observațiile și obsesiile mele. Cineva mi-a dat o cheie, pe care am transformat-o într-un scenariu“.

Titlul “Blue Gipsy ” se referă la romii cu ochi albaștri, acest lucru fiind văzut ca un simbol al binelui și al „ieșitului din comun”.

Personajul principal cu ochi albaștrii, Uros, a petrecut mult timp în centrul de detenție pentru minori. El are sentimente amestecate cu privire la propria sa eliberare şi nu știe ce va aduce viitorul, când va trebui să trăiască din nou cu tatăl său, care îl bate și îl obligă să fure. Înapoi în libertate, Uros este aproape prins furând. Evadarea lui se termină din nou în centrul de detenție pentru minori, un act ales în mod conștient. Nivelul psihologic al acestei povești este frapant. Se insinuează că, până și în centrul de detenție pentru minori, Uros ar avea posibilități mai bune de a-și controla viața, decât în ​​unitate cu familia sa. În plus, este sugerat pe tot parcursul filmului că soarta lui Uros este deja pecetluită- el face parte din centrul de detenție, aici este locul lui.

În general, romii sunt portretizați în film ca şi infractori si escroci, ca şi părinți răi și violenți, care nu își educă copiii în mod corect. O altă scenă în care acest lucru se face vizibil este cea de la gară: o familie mare de romi cerșetori fac un mic spectacol, cântă și dansează. Între timp, audiența entuziastă este jefuită. Prin această scenă, Kusturica vrea să insinueze că, romii abuzează de muzică și de “bucuria de a trăi” , pentru a înșela și a exploata oamenii (priviti clipul youtube). Filmul sugerează, că ar fi mai bine pentru toată lumea, ca romii să trăiască izolați de lumea exterioară și de societatea majoritară.

Filmele ca acestea sunt un factor important, care contribuie la imaginea generală a romilor ca persoane inferioare, parazitare, care nu au, nu caută, nu doresc și nu pot găsi niciodată un loc în societate. Pentru public, prejudecățile negative asupra acestui grup etnic sunt confirmate și întărite, iar stereotipurile cu privire la criminalitate, izolare și violență sunt reproduse. Kusturica transmite faptul că romii înșişi ar fi vinovați pentru viața lor precară, și condiția săracă în care mulți trebuie să trăiască, nu a apărut din cauza secolelor întregi de discriminare, ci din cauza lipsei de înțelegere cu societatea europeană și a eșecului membrilor minorității.

Acesta este un film clasic anti-țiganistic, care ar fi găsit şi în anii 1930  aceeași aprobare ca și astăzi.

Alte articole despre Emir Kusturica:

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Sunteți aici: Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

The post Perspectivă | Romani Voices | Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului “Blue Gipsy – All the invisible children” (2005) de Laura Moldovan appeared first on GipsyTv & GipsyRadio.