Perspectivă | Romani Voices | Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului “Blue Gipsy – All the invisible children” (2005) de Laura Moldovan

Source: alisashortfilm.wordpress.com

Romanes | Englisch | Deutsch

Seria “Romani Voices” dă posibilitate persoanelor din comunitatea romă să își publice părerea. Textul următor aparține Laurei Moldovan. Următorul text nu este o critică de film, iar abilitățile de regizor ale lui Emir Kusturica nu sunt puse sub semnul întrebării. Acest text descrie percepția Laurei Moldovan. Este analiza „Țiganilor“ prezentați de către Kusturica în filmele sale şi o analiză asupra felului în care acești „Țigani construiți’’ și lumea lor caricaturală influențează percepția celor care privesc aceste foarte cunoscute și premiate filme.

Textul are 4 părți: un Intro si 3 texte despre diferite filme.

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Sunteți aici: Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

  Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului “Blue Gipsy – All the invisible children” (2005)

de Laura Moldovan

Filmul “All the invisible children” a fost produs în cadrul unui proiect UNICEF și cuprinde în total 7 filme de scurt metraj realizate de către 8 regizori. Filmul a fost lansat în 2006, Kusturica contribuind la acest proiect ca şi unul dintre cei 8 regizori- cu filmul său “Blue Gipsy”.

Referitor la acest film, regizorul Kusturica spune:

“Mi-am exprimat observațiile și obsesiile mele. Cineva mi-a dat o cheie, pe care am transformat-o într-un scenariu“.

Titlul “Blue Gipsy ” se referă la romii cu ochi albaștri, acest lucru fiind văzut ca un simbol al binelui și al „ieșitului din comun”.

Personajul principal cu ochi albaștrii, Uros, a petrecut mult timp în centrul de detenție pentru minori. El are sentimente amestecate cu privire la propria sa eliberare şi nu știe ce va aduce viitorul, când va trebui să trăiască din nou cu tatăl său, care îl bate și îl obligă să fure. Înapoi în libertate, Uros este aproape prins furând. Evadarea lui se termină din nou în centrul de detenție pentru minori, un act ales în mod conștient. Nivelul psihologic al acestei povești este frapant. Se insinuează că, până și în centrul de detenție pentru minori, Uros ar avea posibilități mai bune de a-și controla viața, decât în ​​unitate cu familia sa. În plus, este sugerat pe tot parcursul filmului că soarta lui Uros este deja pecetluită- el face parte din centrul de detenție, aici este locul lui.

În general, romii sunt portretizați în film ca şi infractori si escroci, ca şi părinți răi și violenți, care nu își educă copiii în mod corect. O altă scenă în care acest lucru se face vizibil este cea de la gară: o familie mare de romi cerșetori fac un mic spectacol, cântă și dansează. Între timp, audiența entuziastă este jefuită. Prin această scenă, Kusturica vrea să insinueze că, romii abuzează de muzică și de “bucuria de a trăi” , pentru a înșela și a exploata oamenii (priviti clipul youtube). Filmul sugerează, că ar fi mai bine pentru toată lumea, ca romii să trăiască izolați de lumea exterioară și de societatea majoritară.

Filmele ca acestea sunt un factor important, care contribuie la imaginea generală a romilor ca persoane inferioare, parazitare, care nu au, nu caută, nu doresc și nu pot găsi niciodată un loc în societate. Pentru public, prejudecățile negative asupra acestui grup etnic sunt confirmate și întărite, iar stereotipurile cu privire la criminalitate, izolare și violență sunt reproduse. Kusturica transmite faptul că romii înșişi ar fi vinovați pentru viața lor precară, și condiția săracă în care mulți trebuie să trăiască, nu a apărut din cauza secolelor întregi de discriminare, ci din cauza lipsei de înțelegere cu societatea europeană și a eșecului membrilor minorității.

Acesta este un film clasic anti-țiganistic, care ar fi găsit şi în anii 1930  aceeași aprobare ca și astăzi.

Alte articole despre Emir Kusturica:

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio
Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Sunteți aici: Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4